Daca Ma iubeste cineva…

Dacă mă iubeşte cineva, va ţine cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi,

şi vom veni la el şi vom face locuinţa la el (In 14,23).

Făgăduinţa aceasta a lui Christos ajunge la noi răzbătând prin veacuri. Este suprema Revelaţie, încununarea mesajului şi a dăruirii Domnului Christos, chintesenţa întâlnirii dintre om şi Dumnezeu, împlinirea iubirii desăvârşite.

În ce constă ea? Dumnezeu, ni se arată în acest pasaj, a coborât printre oameni anume pentru a locui cu ei, iar prezenţa Sfintei Treimi o putem găsi în chiar inima inimii noastre. O asemenea revelaţie întrece cu mult viziunile cele mai magnifice ale proorocilor. Fiindcă niciunuia dintre ei nu i-a fost dăruit să exprime o făgăduinţă ca aceasta.

Osea totuşi a întrezărit bucuria comuniunii iubitoare a lui Dumnezeu cu omul;  a intuit că omului i s-a dăruit o cunoaştere tainică a supremei realităţi a legăturii dintre Dumnezeu şi oamenii  „logodiţi cu El pe vecie, după dreptate şi bună-cuviinţă, întru bunătate şi dragoste” (Osea 2,21): o cunoaştere ce trece prin iubire şi nu se poate mărturisi decât celor care iubesc. Nici Isaia, care vestise totuşi cât de dornic este Dumnezeu să-şi afle în noi bucuria  (Isaia 62,5), nu a avut parte de asemenea revelaţie. Iar cele anunţate în pasajul de mai sus din Ioan 14 întrec orice închipuire.

Da, noi oamenii suntem chemaţi să-l cunoaştem pe Domnul, să-i descoperim personal frumuseţea, măreţia şi mila, să întâmpinăm în noi unitatea de Persoane care e Sfânta Treime. E vorba aici de un adevăr ce întrece până şi realitatea prezenţei lui Dumnezeu în noi, înscrisă de puterea lui creatoare, de duhul divin, în tot ce avem mai adânc şi mai sfânt în fiinţa noastră (Geneza 2,7). E vorba de mai mult chiar decât greutatea vie a Prezenţei lui Isus în trup omenesc: Trupul şi Sângele făcute Sfântă Împărtăşanie, pentru a se uni cu noi intrând în trupul şi în sângele nostru.

E vorba de mai mult chiar pentru că, întâmpinând pe Christos, întâmpinăm în inima inimii noastre, în cerul sufletului nostru, pe însuşi Tatăl, pe care nici cerul nici pământul nu-l pot cuprinde, împreună cu Duhul ce umple universul!

Ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt, Dumnezeu se apleacă spre noi şi vine să-şi facă locuinţă în sărmana viaţă omenească atât de fragilă – viaţa noastră aşa cum e ea.

„Dumnezeul Cel viu şi adevărat”   în care vor fi cu toţi, cândva, „una”.

Dintr-o predica de Pierre-Marie Delfieux, Fraternités Monastiques de Jérusalem.

In memoriam

 

Anunțuri

Autor: agnesD

Cineva care cauta, cerceteaza, si doreste sa transmita lucruri care-i par valoroase. Din lipsa de timp pentru a traduce si rezuma, pun în acest blog texte în româna, franceza si engleza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s