S-a întâmplat într-un noiembrie

De Monica Lovinescu

Clopotniţa mănăstirii Sihăstia (Neamţ)RIP

Seismograme, 28 noiembrie 1977

„Iesita azi din spital, unde am fost adusa in coma, dau un scurt interviu Europei Libere asupra agresiunii impotriva mea.

Vineri, 18 noiembrie, ma intorceam acasa spre orele 5 si jumatate dupa-amiaza. In curtea din fata casei se aflau doi necunoscuti (al doilea, pitit dupa un arbust, n-a aparut decat in ultima clipa). Primul care mi-a iesit in fata m-a intrebat in frantuzeste, cu accent, daca sunt „Madame Monica”. Mi-am dat imediat seama ca vine din partea unor romani (in Franta nu se intrebuinteaza „domn” sau „doamna” alaturi de un prenume). Avea un plic mare in mana si mi-a spus ca e un mesaj, sa intram in casa sa mi-l citeasca. Am simtit ca e ceva suspect si am refuzat. A insistat sa intre. Am refuzat din nou. Atunci a aparut si al doilea si au inceput sa-mi dea in cap. Mi-am pierdut repede cunostinta, dar am apucat sa tip. Un trecator (functionar la posta) s-a repezit si i-a pus pe fuga. Erau – mi-a spus un vecin care i-a zarit fugind si l-a ajutat apoi pe functionarul de la posta sa ma transporte in casa si sa cheme politia – doi tineri cam negriciosi. Nu mi-au luat nici cheile, nici banii, nici poseta, absolut nimic. Lesinasem, ma lovisera in cap cu un obiect dur. Doctorul mi-a spus la spital ca loviturile erau prea puternice pentru a fi fost date doar cu pumnul. Capul era umflat si in sange. N-am avut insa o fractura craniana, doar un traumatism cranian si o fractura la baza nasului. Am iesit din coma la spitalul Saint Louis cand mi se faceau radiografiile. Azi m-am intors inainte de termen acasa, semnand o hartie in care-mi asum raspunderea pentru eventuale consecinte (o congestie cerebrala nu e de exclus – mi-au spus doctorii – timp de doua saptamani).

Am plecat din spital mult mai devreme, deoarece voiam sa fiu prezenta la conferinta de presa a lui Paul Goma, sosit la Paris la 19 noiembrie (de la aeroport venise direct la spital sa constate punerea in aplicare a amenintarii generalului Plesita, din ajun, la Bucuresti). Conferinta de presa s-a tinut la 24 noiembrie la Fnac-Montparnasse, unde am descris gazetarilor prezenti agresiunea suferita, prima de acest gen initiata de Bucuresti la Paris.”

* * *

In 1985, acordand un interviu ziarului Le Matin de Paris (1 februarie 1985), pe marginea procesului Pordea, transfugul Ion Mihai Pacepa, cu inalte functii in Securitate si in garda personala a lui Ceausescu, aducea detalii neasteptate:

„Lasati-ma sa va povestesc pentru prima oara cum se desfasoara o astfel de operatie. Ea a fost dirijata impotriva Monicai Lovinescu. In 1977, aceasta doamna, o personalitate de mare valoare a inteligentei romanesti la Paris, care lucra la «Free Europe», a inceput – era Anul International al Drepturilor Omului – sa denunte violarile acestor drepturi in Romania. Cu forta si persuasiune, ea a gasit cuvintele pentru a exprima ceea ce asteptau romanii: libertatea, egalitatea, libera circulatie a persoanelor, ideilor si informatiilor, demnitatea, democratia autentica. Ea a criticat in mod caustic cultul personalitatii. Era prea mult. DIE a primit atunci un ordin cu totul cinic: «Sa i se inchida gura. (…) Cum DST-ul fusese prea eficace impotriva agentilor romani, s-a cerut palestinienilor sa se insarcineze cu operatia. Comandoul a parasit imediat dupa aceea Franta.”

Pacepa confirma si amenintarea facuta de Plesita lui Paul Goma.In cartea sa Orizonturi rosii (in traducere franceza, Horizons rouges, Presse de la Cité, 1988), generalul de Securitate Ion Pacepa aduce alte precizari. Hani Hassan, consilierul lui Arafat, dirijand retelele de informatii si teroriste, recrutat de Securitatea romana sub numele de cod Annette, organizase operatia. Iar ordinul fusese dat de Ceausescu insusi, in cursul unei plimbari prin gradina sa de trandafiri cu ministrul Afacerilor Interne, cu seful DIE si Pacepa. Referitor la atentatele ce au urmat, realizate sau esuate (Emil Georgescu, Radio „Free Europe”, Virgil Tanase, Paul Goma, Virgil Ierunca), si la campaniile de calomnii si dezinformare ale Securitatii in Franta, cf. Thierry Wolton, Le KGB en France, Grasset, 1986 si Jean-Paul Picaber, Le Pont invisible, Plon, 1987, acesta din urma ocupandu-se indeosebi de Radio „Free Europe” si Radio „Liberty”.

(Fragment din  Seismograme/Unde scurte II, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993)

Anunțuri

Autor: agnesD

Cineva care cauta, cerceteaza, si doreste sa transmita lucruri care-i par valoroase. Din lipsa de timp pentru a traduce si rezuma, pun în acest blog texte în româna, franceza si engleza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s