„Eu ma ridic”

 Din „ercis.ro”

Când Wojtyła muribund a spus: „Astăzi este miercuri şi eu mă ridic!”

De Domenico Agasso Jr

La 2 aprilie este a unsprezecea aniversare a morţii sfântului Ioan Paul al II-lea. Anul acesta, data cade în ajunul sărbătorii Milostivirii Divine, instituită de acelaşi Pontif polonez. Exact ca în 2005. Cu această ocazie, cardinalul Angelo Comastri, vicar general al Papei pentru Cetatea Vaticanului, într-un interviu la Radio Vatican (acordat lui Alessandro Gisotti), în afară de a vorbi despre legătura dintre pontiful polonez şi Milostivire, inimă a Jubileului extraordinar voit de Papa Francisc, dezvăluie culisele din ultimele zile de viaţă ale lui Karol Wojtyła:

„Era 30 martie 2005, miercuri, ultima din viaţa sa. Toţi ştiam că starea Papei se agravase şi eram deci un pic îngrijoraţi, ne rugam cu toţii pentru acest motiv. Pe la amiază mă anunţă: «S-a deschis fereastra de la apartament!». Eu desigur am ieşit din biroul meu, am alergat în piaţa Sfântul Petru şi la amiază am văzut că Papa s-a arătat.

Nu a reuşit să spună niciun cuvânt; a ridicat numai mâna dreaptă şi a trasat un mare Semn al Crucii care a fost testamentul său, salutul său adresat Bisericii, salutul adresat lumii. Am aflat după aceea ce s-a întâmplat în dimineaţa aceea. Imediat ce s-a trezit Ioan Paul al II-lea a şoptit – pentru că vorbea numai în manieră afonă, abia perceptibilă – sorei Tobiana şi părintelui Stanislav Dwiwisz: «Astăzi este miercuri».

Dar n-au dat importanţă cuvintelor. După ce a trecut puţin timp, a spus din nou: «Astăzi este miercuri». Încă o dată au ignorat cuvintele Papei. La ora 10.00 a spus cu un ton un pic mai autoritar: «Astăzi este miercuri şi eu mă ridic!».

Desigur s-au înspăimântat în faţa acestei decizii a Papei şi au încercat să-l descurajeze. Papa în mod neclintit a spus: «Astăzi este miercuri şi eu mă ridic pentru că oamenii vin şi eu nu vreau să-i dezamăgesc». Murea şi se gândea la alţii”.

„Mărturia Milostivirii a lui Ioan Paul al II-lea – afirmă Comastri – îmi place s-o sintetizez în două candele: cea a iertării, până la eroism, şi cea a vestirii adevărului, pentru că iertarea şi adevărul sunt două candele care vin de la Milostivire”.

Iertarea: „Gândiţi-vă că imediat după atentat, când Papa era într-un lac de sânge, imediat ce şi-a reluat puţintel cunoştinţa primele cuvinte pe care le-a spus au fost: «Îl iert pe fratele care a tras în mine». A-l numi în acel moment «frate» pe Ali Agca cere un mare curaj, o mare credinţă, o mare mărturie”. Mai mult: „Când şi-a revenit nu a organizat proteste, greve, răzbunări… numai rugăciune; rugăciune şi iertare. Aici se vede faţa frumoasă a catolicismului”.

Apoi este „candela adevărului”: Papa Wojtyła „a făcut să strălucească această candelă cu trei enciclice minunate dar şi cu foarte multe discursuri. Enciclica Veritatis splendor, enciclicaEvangelium vitae şi Fides et ratio. Ioan Paul al II-lea – subliniază cardinalul – a strigat adevărul pentru că adevărul este o slujire a Milostivirii! Pentru că păcatul este rău şi face rău! Şi să nu uităm că Isus, milostivul, Cel care a spus: «Eu am venit pentru păcătoşi…», a adăugat şi: «… pentru ca să se convertească»”.

(După Vatican Insider, 1 aprilie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu



lecturi: 606.
Anunțuri

Autor: agnesD

Cineva care cauta, cerceteaza, si doreste sa transmita lucruri care-i par valoroase. Din lipsa de timp pentru a traduce si rezuma, pun în acest blog texte în româna, franceza si engleza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s