Fratii Andrei si Simon Petru, o prima întâlnire cu Domnul

 

În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumne­zeu!” Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus. Isus s-a întors şi, văzându-i că îl urmează, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei i-au spus: „Rabbi – ceea ce, tradus, înseamnă «Învăţătorule» –, unde locuieşti?” El le-a zis: „Veniţi şi vedeţi”. Aşadar, au venit şi au văzut unde locu­ieşte şi au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan şi-l urmaseră [pe Isus], era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a întâlnit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a spus: „L-am găsit pe Mesia!” – care, tradus, înseamnă „Cristos” – şi l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan; te vei numi «Chefa»” – care înseamnă «Petru»” (In 1,35-42).

(In 1,35-42).

O dublă întâlnire. Doi bărbaţi. Doi fraţi, discipoli ai Botezătorului,

Petru şi Andrei, se întâlnesc cu Isus şi recunosc în el mai întâi un Învăţător, apoi mai mult decât atât: El e Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Cristos.

Întâlnire fundamentală, în cursul căreia Cuvântul, Dumnezeu întrupat, se adresează pentru prima oară unor oameni.

Clipă unică în care omul pune întrebări celui asupra căruia Duhul a coborât ca un porumbel din cer, pentru a rămâne deasupra lui (In 1,32).

Da, Isus e cu adevărat alesul lui Dumnezeu  (cf. In 1,29-34), Mântuitorul lumii (In 4,42).

Înaintea Domnului, doi bărbaţi. Doi discipoli. Doi sfinţi.

Unul va fi martirizat la Roma, celălalt va muri la Constantinopol.

Frăţia lor uneşte de pe acum Occidentul şi Orientul creştin.

Sunt două personaje istorice, cât se poate de reale,

având totodată o dimensiune simbolică evidentă, care ne spune şi nouă ceva azi.

* * *

Primul poartă numele Andrei, nume ce trimite la grecescul „andros”, bărbat.

E un urmaş al lui Adam, omul creat de Dumnezeu la începuturi…

Iar Dumnezeu, astăzi, a ieşit în căutarea omului.

Pentru că Fiul Omului a venit să caute  şi să mântuiască ceea ce era pierdut (Lc 19,10).

Adame, unde eşti? Acesta fusese strigătul lui Dum­nezeu în grădina raiului, după căderea primilor oameni.

Astăzi, Evanghelia ne povesteşte despre un om care, căutând iertarea lui Dumnezeu,

a primit botezul lui Ioan şi i-a devenit discipol; acest bărbat l-a urmat pe Isus,

Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii  (In 1,29). Dumnezeu, citim în Cartea profetului Ezechiel (34,16), îşi caută neîncetat oaia pierdută.

Iar Cristos, noul Adam, ne întretaie şi astăzi calea, în tăcere,

vrând să ne treacă din starea de „om vechi” în cea de „om nou” (cf. Ef 4,23-24).

În această cea dintâi întâlnire, aşa cum o descrie sfântul Ioan, la început Cristos nu vorbeşte. Trece numai făcând bine (cf. Fap 10,38).

Nu se ştie de unde vine, nici unde se duce, aşa cum nu se ştie nici de Duhul care a coborât asu­pra lui (In 1,32).

Tot astfel, şi în vieţile noastre percepem uneori o tainică „trecere”, fără să se audă vreun glas: ajunge să fim atenţi.

În ce-l priveşte, Andrei nu se mulţumeşte să fie atent. Se duce după Isus. Literal, textul arată că, pentru a-l urma, s-a ridicat, s-a făcut „acolit”, urmăritor, adică discipol.

Doar atunci se întoarce spre el Isus, apoi se opreşte şi-l priveşte: Cine mă urmează nu umblă în întuneric (In 8,12).

Iar Andrei primeşte de la Cristos toată lumina.

„… credeţi în lumină, ca să deveniţi fiii luminii”  (In 12,36).

 

Extras din versiunea româneasca a culegerii de predici « Evangéliques 1 », de fr Pierre-Marie DELFIEUX, fondatorul Fraternitatilor monastice „Jérusalem”.

Ceea ce vreau eu este iubirea. Un itinerar biblic

Din prezentarea cartii:

Primeşte în inima ta iubirea. Nu uita, Dumnezeu, cel dintâi, te-a iubit (1In 4,9). Statorniceşte-te în încrederea că eşti iubit; aşază iubirea lui Dumnezeu la temelia a tot ce eşti, a tot ce faci. Ea te va întări, va da vieţii tale un sens, te va călăuzi către bucuria veşnică la care aspiri.

Aceste cuvinte de îndemn adresate omului credincios, mai exact monahilor, sunt extrase din „Ierusalim – Carte de viaţă”, text fundamental al Fraternităţilor monastice purtând numele oraşului sfânt. Provin dintr-o intuiţie devenită convingere de neclintit, care a marcat, de la un capăt la celălalt, viaţa şi activitatea fratelui Pierre-Marie Delfieux, fondator al celor două institute călugăreşti gemene şi al mai multor asociaţii de laici catolici, adunaţi în jurul celor dintâi.

 

 

http://www.editurasapientia.ro/Carti/tabid/407/articleType/ArticleView/articleId/636/Ceea-ce-vreau-eu-este-iubirea-Un-itinerar-biblic.aspx

 

Anunțuri

Autor: agnesD

Cineva care cauta, cerceteaza, si doreste sa transmita lucruri care-i par valoroase. Din lipsa de timp pentru a traduce si rezuma, pun în acest blog texte în româna, franceza si engleza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s