Francisc din Assisi: COMENTARIU LA „TATĂL NOSTRU“ (FF 266-267)
O, Preasfinte, Tatăl nostru: creatorul, mântuitorul, mângâietorul şi salvatorul nostru.
Care eşti în cer, în îngeri şi în sfinţi, iluminându-i să te cunoască, fiindcă Tu, Doamne, eşti lumină; înflăcărându-i de iubire, pentru că Tu, Doamne, eşti iubire, locuind în ei şi copleşindu-i de fericire, pentru că Tu, Doamne, eşti supremul bine, veşnic, izvorul oricărui bine şi fără de care nu există nici un bine.
Sfinţească-se numele tău: să strălucească în noi cunoştinţa despre Tine, pentru ca să putem cunoaşte amploarea beneficiilor tale, vastitatea promisiunilor tale, măreţia maiestăţii tale şi adâncimea judecăţilor tale.
Vie împărăţia ta: ca să domneşti în noi prin har şi să faci să ajungem în împărăţia ta, unde contemplarea ta este neînvăluită, iubirea pentru tine este perfectă, comuniunea cu tine este fericită, bucuria cu tine este fără de sfârşit.
Facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ: ca să te iubim din toată inima, gândindu-ne mereu la tine; din tot sufletul, dorindu-te mereu pe tine, din tot cugetul, orientând către tine toate năzuinţele, şi în fiecare lucru să căutăm cinstirea ta; şi din toate puterile noastre, oferindu-ţi toate energiile noastre şi sensibilităţile trupului şi ale sufletului pentru a sluji iubirea ta şi nu altceva; şi pentru a putea iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, atrăgându-i pe toţi cu toate puterile noastre la iubirea ta, bucurându-ne de binele altuia ca de al nostru, iar la necaz să suferim împreună cu ei şi să nu jignim pe nimeni.
Pâinea noastră cea de toate zilele, pe Fiul tău iubit, Domnul nostru Isus Cristos, dă-ne-o nouă astăzi: în amintirea, înţelegerea şi preamărirea iubirii pe care el a avut-o pentru noi, a tot ceea ce el a spus pentru noi, a făcut şi a suferit.
Şi ne iartă nouă greşelile noastre: prin milostivirea ta nespusă, prin puterea pătimirii Fiului tău iubit şi prin meritele şi mijlocirea Preafericitei Fecioare Maria şi a tuturor aleşilor tăi. Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri: şi ceea ce nu ştim să iertăm cu desăvârşire, Tu, Doamne, fă să iertăm pe deplin, astfel încât, din iubire faţă de tine, să-i iubim cu adevărat pe duşmani, şi cu devoţiune să ne rugăm ţie, fără să răspundem nimănui răului cu rău şi dându-ne silinţa, în tine, să fim de folos tuturor.
Şi nu ne duce pe noi în ispită: ascunsă sau publică, neaşteptată sau persistentă. Ci ne mântuieşte de cel rău: trecut, prezent şi viitor. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.
Sursa: http://ofmconv.ro/wp-content/uploads/2013/01/rugaciuni-franciscane.pdf
BLOGUL UNEI BUNICI 