… de la Conciliul Vatican II
Biserica, deși respinge total ateismul, recunoaște sincer că toți oamenii, credincioși și necredincioși, trebuie să ia parte la dreapta construire a acestei lumi, în care trăiesc laolaltă: acest lucru, cu siguranță, nu se poate împlini fără un dialog deschis și prudent. Biserica deplânge, așadar, discriminarea între credincioși și necredincioși pe care unele autorități civile fac nedreptatea de a o introduce, nevoind să recunoască drepturile fundamentale ale persoanei umane. Ea cere pentru credincioși o libertate efectivă, ca să li se dea posibilitatea de a construi în această lume și templul lui Dumnezeu. Iar pe atei îi invită cu bunăvoință să cerceteze evanghelia lui Cristos cu inimă deschisă.
Biserica știe prea bine că mesajul ei concordă cu cele mai tainice dorințe ale inimii omului atunci când ea apără demnitatea vocației umane, redând speranța acelora care nu mai îndrăznesc să creadă într-un destin mai înalt. Acest mesaj nu numai că nu îl diminuează pe om, ci revarsă lumină, viață și libertate pentru înaintarea lui; iar în afară de aceasta nimic nu poate mulțumi inima omului: „Ne-ai creat pentru tine”, Doamne, „și neliniștită este inima noastră până ce se va odihni în tine”.
(Din Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană:
Gaudium et spes, nr. 21)
BLOGUL UNEI BUNICI 