Toți au mâncat și s-au săturat — Curajul credinței

 

Symbolique des chiffres en Jn 6, 1-13 et autres textes. Accomplir ...

Duminica a 18-a de peste an – 2 august 2020

Toți au mâncat și s-au săturat – pr. Alberto Maggi OSM

Matei 14,13-21 În acel timp, când a auzit Isus [despre moartea lui Ioan Botezătorul], a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Aflând, mulțimile l-au urmat pe jos din cetăți. Coborând, […]

Împărtășirea pâinilor și a peștilor este un episod atât de important încât toți cei patru evangheliști îl redau, pentru că ei nu intenționează să transmită un fapt istoric, o cronică, ci să facă teologie. În acest episod ei nu fac altceva decât să anticipeze și să prefigureze ultima cină, euharistia lui Isus. Și, într-adevăr, evanghelistul Matei folosește aici, la împărtășirea pâinilor, aceiași termeni pe care îi va folosi apoi la cina Domnului. Aceștia sunt: „La lăsatul serii…”, același termen aici și la cina Domnului, și este important verbul „a se întinde”. Isus poruncește mulțimii să se întindă, la fel ca în timpul ultimei cine.

De ce acest „a se întinde”? La prânzurile solemne, la prânzurile festive – cum ar fi de Paști – domnii, adică cei care aveau servitori care să-i poată servi, mâncau conform uzului greco-roman, adică întinși pe un soi de paturi. Așadar, invitându-i pe discipoli să ceară mulțimii să se întindă, Isus oferă semnificația profundă a euharistiei: comunitatea discipolilor trebuie să se pună în slujba celor care sunt considerați servitori pentru ca aceștia să se simtă domni.

Cina lui Isus este acea cină în care Isus îi eliberează de rușine, de umiliri pe cei care sunt considerați păcătoși, pentru că Domnul îi tratează cu onoare în euharistie – aceasta este semnificația – pe cei pe care societatea îi dezonorează, se apropie de cei care au fost îndepărtați și îi primește pe cei care au fost respinși. Deci vedem câte semnificații profunde sunt cuprinse numai în acest singur verb, în verbul „a se întinde”…

Isus „a luat cele cinci pâini…”, exact cum va face la cină, „și-a ridicat ochii spre cer și a binecuvântat…”. Isus se pune în comuniune cu acțiunea Dumnezeului creației, cu Creatorul, pentru a prelungi acțiunea sa creatoare. „A frânt pâinile…”. Aici, în această narațiune, evanghelistul elimină acum peștii tocmai pentru a da de înțeles că semnificația pe care o dă este cea a euharistiei. „Și le-a dat discipolilor”.

Este importantă o omisiune: Isus nu cere mulțimii să se spele pe mâini. Nu se putea lua mâncarea fără a îndeplini mai întâi ritualul (era un ritual) spălării pe mâini, pentru că era obligatorie puritatea. Este tocmai semnificația profundă a euharistiei: nu este nevoie să ne purificăm pentru a primi euharistia, ci primirea euharistiei, primirea acestei pâini este cea care purifică. Euharistia nu este un premiu dat pentru cei care o merită, ci un dar pentru cei care au nevoie de ea.

Și Isus le dă discipolilor și este important că discipolii trebuie să le dea mulțimii. Ei nu sunt proprietarii pâinii, ci slujitorii; nu trebuie să o administreze, ci să o distribuie. Deci, acțiunea discipolilor este aceea de a da pâinea poporului fără a cere adeverințe de bună conduită.

Apoi este finalul care pare puțin ciudat. După înșiruirea numărului persoanelor care au mâncat, 5.000, pentru că 50 și multiplii săi reprezintă acțiunea Duhului, evanghelistul ne face să înțelegem că în această acțiune a pâinii a existat iubirea, Spiritul, spunând: „fără a număra femeile și copiii”. De ce? În cultul sinagogii era necesară prezența a zece bărbați adulți, în afară de femei și copii, care nu erau numărați. Așadar, evanghelistul vrea ca noi să înțelegem că noul cult nu se mai celebrează în sinagogă, ci prin practicarea fericirilor. Numai cei care au acceptat să împărtășească își pot dărui propria viață și pot comunica viață celorlalți. Dăruirea propriei vieți, adică a ceea ce suntem, este posibilă numai dacă este precedată de dăruirea a ceea ce avem.

Deci, noul cult nu mai este într-o sinagogă, care, printre altele, a fost locul incredulității pentru Domnul, și, mai presus de toate, noul cult nu-i mai este adresat lui Dumnezeu, ci pleacă de la Dumnezeu, prin Isus – Isus în această Evanghelie este numit „Dumnezeu-cu-noi” –, spre oameni.

Drept urmare, acest pasaj este foarte important: evanghelistul nu face altceva decât să anticipeze și să prefigureze cina euharistică.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

via Toți au mâncat și s-au săturat — Curajul credinței

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s