Ajunge zilei…

Bun de meditat, în anotimpul crinilor, si oricând la vreme de îngrijorare

 „Îi ajunge zilei truda/necazul ei…“

 Matthew 6:25-34, New International Version (NIV)

 25 “Therefore I tell you, do not worry about your life, what you will eat or drink; or about your body, what you will wear. Is not life more than food, and the body more than clothes? 26 Look at the birds of the air; they do not sow or reap or store away in barns, and yet your heavenly Father feeds them. Are you not much more valuable than they? 27 Can any one of you by worrying add a single hour to your life?

28 “And why do you worry about clothes? See how the flowers of the field grow. They do not labor or spin. 29 Yet I tell you that not even Solomon in all his splendor was dressed like one of these. 30 If that is how God clothes the grass of the field, which is here today and tomorrow is thrown into the fire, will he not much more clothe you—you of little faith? 31 So do not worry, saying, ‘What shall we eat?’ or ‘What shall we drink?’ or ‘What shall we wear?’ 32 For the pagans run after all these things, and your heavenly Father knows that you need them. 33 But seek first his kingdom and his righteousness, and all these things will be given to you as well. 34 Therefore do not worry about tomorrow, for tomorrow will worry about itself. Each day has enough trouble of its own.

 Matei 6

25 De aceea vă spun: nu vă îngrijorați pentru viața voastră: ce veți mânca [sau ce veți bea], nici pentru trupul vostru: cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul [mai mult] decât îmbrăcămintea?

 26 Priviți păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi mult mai [de preț] decât ele?

 27 Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuși de puțin la durata vieții sale?

 28 Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiți? Observați cum cresc crinii câmpului: nu trudesc și nu țes.

 29 Totuși vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia.

 30 Așadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, [oameni] cu puțină credință?

31 Deci, nu vă îngrijorați spunând: „Ce vom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom îmbrăca?”

32 Căci pe toate acestea le caută neamurile [păgâne]; dar Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea.

 33 Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga.

 34 Deci nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei răutatea ei.

 Sermon sur la montagne, Matthieu 6, 25-34, version L. Segond

 25 C‘est pourquoi je vous dis: Ne vous inquiétez pas de ce que vous mangerez [et boirez] pour vivre, ni de ce dont vous habillerez votre corps. La vie n’est-elle pas plus que la nourriture et le corps plus que le vêtement? 26 Regardez les oiseaux du ciel: ils ne sèment pas et ne moissonnent pas, ils n’amassent rien dans des greniers, et votre Père céleste les nourrit. Ne valez-vous pas beaucoup plus qu’eux? 27 Qui de vous, par ses inquiétudes, peut ajouter un instant à la durée de sa vie? 28 Et pourquoi vous inquiéter au sujet du vêtement? Etudiez comment poussent les plus belles fleurs des champs: elles ne travaillent pas et ne tissent pas; 29 cependant je vous dis que Salomon lui-même, dans toute sa gloire, n’a pas eu d’aussi belles tenues que l’une d’elles. 30 Si Dieu habille ainsi l’herbe des champs, qui existe aujourd’hui et qui demain sera jetée au feu, ne le fera-t-il pas bien plus volontiers pour vous, gens de peu de foi? 31 Ne vous inquiétez donc pas et ne dites pas: ‘Que mangerons-nous? Que boirons-nous? Avec quoi nous habillerons-nous?’ 32 En effet, tout cela, ce sont les membres des autres peuples qui le recherchent. Or, votre Père céleste sait que vous en avez besoin. 33 Recherchez d’abord le royaume et la justice de Dieu, et tout cela vous sera donné en plus. 34 Ne vous inquiétez donc pas du lendemain, car le lendemain prendra soin de lui-même. A chaque jour suffit sa peine.

 Imagine

 

Anunțuri

Forgive!

Home

F from „forgiveness”// I de la „iertare”

 În 2003, ziarista britanica Marina Cantacuzino si fotograful Brian Moody au organizat o expozitie de imagini si cuvinte intitulat „The F Word”. „F” de la Forgiveness”, cuvânt, pentru unii sacru, iar pentru altii pur si simplu „dirty”. Inutil de adaugat, de mare rasunet, fiind aflata la originea unui Forgiveness Project, „Registered Charity” în Marea Britanie.

„Iertare si reconciliere”. Subiect la ordinea zilei, dat fiind multitudinea conflictelor, crimelor, neîntelegerilor de tot soiul, în toate domeniilor si la toate nivelurile. Iertarea, posibilitatea sau imposibilitatea acestui act, e ceva care nu lasa pe nimeni indiferent. Ca victime directe sau martori ai unor tragedii individuale ori colective, majoritatea celor în cauza trece prin zbuciumate procese de constiinta. Unii de considera definitiv distrusi de nenorocirea care i-a lovit, iar altii, întariti. Precum Marianne Pearl…

Marianne Pearl este vaduva unui jurnalist american ucis de un fundamentalist islamic în Pakistan, în februarie 2002; ea era în a cincea luna de sarcina. Marianne a cerut guvernului pakistanez pedeapsa cu moartea pentru asasinul sotului ei si a refuzat sa-l întâlneasca, considerându-l un psihopat a carui eventuala cerere de iertare ar fi fost o vorba în vânt. Cu toate acestea, atitudinea ei nu are nimic de-a face cu dorinta de razbunare: „Personal as fi putut cu usurinta sa-l omor pe Omar Seic, dar prefer sa las acest lucru pe seama sistemului pakistanez de justitie. E o mare diferenta între a lua razbunarea în propriile mâini si a o lasa în seama legii… Oamenii cred ca se vor simti mai bine dupa ce inamicul a fost distrus. Razbunarea e un instinct omenesc bazic, vine din partea de animal aflata în om, si nu duce nicaieri. Ceea ce nu înseamna ca esti slab atunci când nu iei masuri. De fapt, a te ridica împotriva instinctelor e un semn de putere, mult mai eroic decât bombardarea unei tari ori organizarea unei misiuni kamikaze. Dialogul este actul de curaj suprem, mult mai curajos decât uciderea cuiva.”

 Marina Cantacuzino – nepoata marelui arhitect român G. M. Cantacuzino – a constatat în primul rând ca subiectul stârneste la oricine reactii puternice. Pentru unii, iertarea reprezinta chiar o forma suprema de razbunare; pentru altii, o cale izbavitoare de iesire din situatia si atitudinea de victima. Printre martori, oameni oarecare, ca si mari personalitati religioase si politice, precum Nelson Mandela, arhiepiscopul sud-african Desmond Tutu si maestrul zen vietnamez Thich Nath Hanh. 

Subiectul, noteaza ea, împarte chiar opinia publica în doua, „precum o ghilotina”. Unora iertarea celor care au distrus vieti li se pare ceva nobil, altii, la tribunal, resping pâna si simplul gând al iertarii, în care vad un gest de slabiciune, ce lasa drum liber unui nou lant de crime. Personal, mai spune autoarea proiectului, „am ales acest subiect al iertarii pentru ca oamenii blânzi ma atrag mai mult decât cei determinati, si prefer vulnerabilitatea puterii… si pentru ca, asa mi se pare, sunt putini oameni cu adevarat rauvoitori în lume.”

So be it…

Nimeni nu e exclus de la bucurie…

O foarte buna explicatie a modului de viata al calugarilor benedictini.

Dar a fi crestin nu înseamna neaparat a îmbraca rasa calugareasca. Esential este la Cine tintesti, catre Cine îti deschizi inima.

Asa cum spune, simplu, precis, si cu putere, papa Francisc în Exortaţia apostolică Evangelii gaudium.

Îl invit pe fiecare creştin, în orice loc şi situaţie s-ar afla, chiar astăzi, să reînnoiască întâlnirea sa personală cu Isus Cristos sau, cel puţin, să ia hotărârea de a se lăsa întâlnit de el, de a-l căuta în fiecare zi fără încetare. Nu există niciun motiv pentru care cineva să poată crede că această invitaţie nu i se adresează, pentru că “nimeni nu este exclus de la bucuria adusă de Domnul”.

Pe cel care riscă, Domnul nu-l dezamăgeşte, iar atunci când cineva face un pas mic spre Isus, descoperă că el deja aştepta sosirea sa cu braţele deschise. Acesta este momentul pentru a-i spune lui Isus Cristos:

“Doamne, m-am lăsat înşelat, în mii de chipuri am fugit de iubirea ta, însă sunt aici încă o dată pentru a reînnoi alianţa mea cu tine. Am nevoie de tine. Răscumpără-mă din nou, Doamne, acceptă-mă încă o dată în braţele tale răscumpărătoare”. Ne face foarte bine să ne întoarcem la el atunci când ne-am pierdut! Insist încă o dată: Dumnezeu nu încetează niciodată să ierte, noi suntem cei care încetăm să cerem milostivirea sa.

Cel care ne-a invitat să iertăm “de şaptezeci de ori câte şapte” (Mt 18,22) ne dă exemplu: el iartă de şaptezeci de ori câte şapte. Ne ia din nou pe umerii săi, de fiecare dată. Nimeni nu va putea să ne răpească demnitatea pe care ne-o conferă această iubire infinită şi neclintită. El ne îngăduie să ridicăm fruntea şi să o luăm de la capăt, cu o duioşie care nu ne dezamăgeşte niciodată şi care poate întotdeauna să ne redea bucuria. Să nu fugim de învierea lui Isus, să nu ne considerăm niciodată învinşi, orice s-ar întâmpla. Nimic nu poate mai mult decât viaţa sa care ne îndeamnă să înaintăm!

De n-ar zidi Domnul casa…

stefan_davidovici_027shdwhttp://www.signedanslabible.org/pour-batir-la-maison/autoPlay___on

„Daca Domnul n-ar zidi casa
zadarnic ar trudi cei care o zidesc.

Daca Domnul n-ar pazi cetatea
zadarnic ar veghea cel care o pazeste.

In zadar va sculati dis-de-dimineata
si va culcati tarziu
mancandu-va painea in osteneli,
pe cand Domnul o da
preaiubitului sau care doarme.

Iata,
mostenire de la Domnul
sunt fiii,
rodul pantecelui este rasplata de la El.

Ca sagetile
in mana de viteaz,
asa sunt fiii tineretelor.

Fericit barbatul ce cu ei isi umple tolba:
nu se va face de rusine
cand va vorbi cu dusmanii sai la poarta.”